seară de seară

mă dezgrop iubire 
din memoria fiecărei inimi 
care a trecut printre polii inimii 
încercând să mă iubească

fragment cu fragment mă regăsesc 
şi rănesc singură 
mişcând disproporţionat poveştile

vreau să pot reînvia fiecare sferă 
în care zace moartă fărâma din mine care
îmi poate fi leac întoarcerilor greşelilor 
întunecărilor repetate 
uneori voite alteori nevoite 

sarabanda degetelor o ascult 
ca pe o simfonie ciudată 
a unei maşini de scris 
pe care dansează un greier nebun

actorul principal al circului sunt eu

las cu graţie arcurile tastelor 
să se odihnească

renaşte sarabanda în care 
îmi iau seară de seară rolul în serios

până când vine vremea 
lui „noapte bună”

Anne Marie Bejliu, 23 iunie 2014

Publicitate