sare un nod

leagă-mi de gând ceainicul
în el domneşte un ghem de idei
ştiu că vei râde 
în nodurile poveştii pescăruşule

uite cum de câte ori înghit calm 
sare un nod la mine şi-mi cere să-l desfac
să-i aflu codurile. înşiruie apoi veştile 
iar eu cu răbdare le privesc 
le număr capetele ivorii 
şi îngheţ în plâns

aş fi vrut sau încă vreau…

de ce să simt 
trăiesc prezentul mai rapid 
decât lentoarea fugii tigrului spre liziera pădurii
când Pi încă îşi trage sufletul 
în nisipul aproape primitor

dar acolo este altceva

e finalul unei poveşti în care inima bate 
ca un clopot scufundat în adâncurile cuvintelor 
uitate nerostite

ce să fac pescăruşule cu buburuza
care m-a vizitat în seara asta 
şi se plimbă în neştire pe marginea tastaturii
nici bătăile repezi nu o sperie

eşti tu înainte de somn 
sau este zborul tău amânat pentru mâine
nu ştiu cum să descifrez 

buburuza aurie vrea să-mi spună ceva urgent 
agită de zor picioarele fragile

te părăsesc pescăruşule acum
noapte blândă să ai şi mâine zbor înalt 
prin bucurie fruntea inima 
dorurile toate să le plimbi uşor

leagă-mi de gând o păpădie
o va imita. va deveni mai uşor
până mâine cel de azi

Anne Marie Bejliu
00:10

Publicitate