restul e tăcere

cu inima-n cub şi sufletu-n sferă 
pe marginea timpului 
răsucesc porii pielii într-un cuvânt 
pe care nimeni nu ştie a-l rosti cu inima curată

îl gândesc privind cerul 
apoi centrul de foc al furtunilor interioare

mă doare un punct 
nu-l aleg niciodată 
el mă alege 

mă aruncă departe de el 
transformându-mă într-un yo-yo 
din carne oase articulaţii ruginite

ca un meşter priceput mă repară de fiecare dată

semnul binelui arcuieşte încercările 
până la ki-ai-ul fiinţei 
ca un premergător al rostirii învingătorului iluzoriu 
al unui fragment de rău închipuit şi el 

pe marginea timpului 
cântecul rămâne să numere 
urmele adânc presărate pe ţărmurile devenite 
bucurie a mării

implozie în cub explozie în sferă 
restul e tăcere…

Anne Marie Bejliu, 23 iunie 2014

Publicitate