strălucire falsă

scrii mult multe şi bătăile inimii îşi ating ţinta imploziei
spui că scrii literatură şi te lepezi de puii tăi la final 
când ultimul punct îl aşterni pe filă
vrei să uiţi unicatul exploziv imploziv invadatorul 
cârcelul existenţial liniştea în care te scufunzi 
este un fals reuşit în care lacrima nu mai e
nici sărată nici amară
este un hibrid al trăirilor trăite dincolo de oglinda 
în care priveşti cu înverşunare
aranjându-ţi o ultimă şuviţă din coafura unui punct 
din care porneşti iar şi iar la atac
muşcă timpul din tine tu din el. haosul nu există. 
totul e logică 
şi tu eşti un şir neîntrerupt în care spiralele se agită 
până când toate ajung la rădăcina pomului
în el un singur măr expirat 
îţi explică harta zbârciturilor din pielea lui
îl auzi sau nu nu mai contează
oricum demult e depăşită povestea 
cândva omul ştia mult mai mult şi mai bine 
aproape tot ce astăzi străluceşte fals pe tarabele unei morţi vii

28 ianuarie 2014

Publicitate