artist: Ion Stendl – ” Arc peste timp”
îmbrăcată în douăzeci
şi patru de ore ale prezentului,
seară de seară,
cenuşiul zilelor de final ale lunii noiembrie.
aştept împodobirea bradului şi finele anului în care,
cu tuşe palide,
închid albumul gol al chipurilor învelite în măşti.
secera îşi continuă mişcarea
printre reale şi false prietenii.
în ele am râs şi am plâns.
sunt bogată.
am agăţat drept globuri,
minciuni copleşitor de frumoase
şi tăişul perfect al adevărurilor.
explodează imaginile rămase
la frontiera dintre geometrie
şi romantismul ieftin al cotidianului.
praf de cenuşă aştern pe gânduri,
după ce spinii emoţiilor ard.
mirată de finalitatea unei opere în care sunt
şi autor şi model,
dezbrac orele anului în agonie.
întorc obrazul timpului.
foşnet scurt de bumerang se aude
în zidul castelelor de nisip.
reumplu clepsidrele printre care mă strecor trup.
răstorn sacul minciunilor
şi adevărurilor spuse în jumătăţi de impuls.
sinceritatea se revarsă
ca o paletă imensă de culori vii,
pe planşa unui pictor excelent,
al absurdului existenţei…
Lasă un răspuns