Îmbrăţişez când şi când pământul cu gândurile. Caut oasele amintirilor şi rădăcinile cuvintelor de care m-am rătăcit, închipuindu-mi că lumea aceasta e frumoasă, că oamenii sunt luminoşi.
Câtă copilărie s-a rătăcit de mine, Doamne? Câte umbre şi-au adunat întunericul şi au pornit dansul sufocărilor repetate până când laţul s-a strâns atât de mult în jurul inimii încât, am ajuns acum să renunţ atât de uşor la lacrimă?
Pentru mine e o bucurie şi o tristeţe fără margini. Mintea-mi coboară repetat sufletul în adâncul prăpastiei din care mâini de rebeli ai gândului curat m-au ridicat. Am ales o cale grea, ştiu. Nu există întoarceri dar există coborâşuri, torsiuni, răstălmăciri de trăiri, tensiuni infinit definite în ceea ce menţine vie fiinţa: emoţiile. Le privesc, le ascult, le privesc paleta de culori şi le las să dospească în bolul adânc al verbului „a fi”. Până la urmă, rămâne unica definiţie posibilă a ceea ce sunt, exprimată ca un strigăt: O-M.
Câte cuvinte umplu spaţiul dintre O şi M şi câte sensuri au acele cuvinte care deşiră litera O şi litera M? Tainice drumuri spiralate se deschid în ovalul lui O.
Tainice creste îşi înalţă frunţile în vârfurile literei M, împletind între ele leagănul sau poate adânca vale în care se ascunde timidă, pajiştea profunzimii liniştii fiinţei.Îmbrăţişez pământul cu gândurile. Îi sărut tălpile de umbre în care, mi-am împletit de mii de ori destinul cu alte fiinţe. Îi ating cu tâmpla fierbinţeala. O preiau în forma ei brută. Îi simt tăişul modelându-mi rubinul de foc, tulburând petalele florii vieţii. Doare sau nu… Nu ştiu a defini ceea ce simt dar ştiu că acolo, sculptorul demon şi pictorul înger lasă creaţiei respiraţia neatinsă de limitele prezentului.Îmbrăţişez pământului genunchii înroşiţi în rugă. Cu coatele roase de căutări mă uimeşte. Primeşte anotimpurile în rănile lui cu iubire şi hohotul secetei valorilor capătă alte nuanţe, cu fiecare semn de întrebare renăscut sau abia născut, în ochiul de şarpe închis într-o scoică bătrână…
Câte cuvinte umplu spaţiul dintre O şi M şi câte sensuri au acele cuvinte care deşiră litera O şi litera M? Tainice drumuri spiralate se deschid în ovalul lui O.
Tainice creste îşi înalţă frunţile în vârfurile literei M, împletind între ele leagănul sau poate adânca vale în care se ascunde timidă, pajiştea profunzimii liniştii fiinţei.Îmbrăţişez pământul cu gândurile. Îi sărut tălpile de umbre în care, mi-am împletit de mii de ori destinul cu alte fiinţe. Îi ating cu tâmpla fierbinţeala. O preiau în forma ei brută. Îi simt tăişul modelându-mi rubinul de foc, tulburând petalele florii vieţii. Doare sau nu… Nu ştiu a defini ceea ce simt dar ştiu că acolo, sculptorul demon şi pictorul înger lasă creaţiei respiraţia neatinsă de limitele prezentului.Îmbrăţişez pământului genunchii înroşiţi în rugă. Cu coatele roase de căutări mă uimeşte. Primeşte anotimpurile în rănile lui cu iubire şi hohotul secetei valorilor capătă alte nuanţe, cu fiecare semn de întrebare renăscut sau abia născut, în ochiul de şarpe închis într-o scoică bătrână…
Anne Marie Bejliu 
Bună Ziua!
Această postare mi-a „parvenit” – ca un semn de întrebare – printr-un site de socializare (la nivel de Grup).
Simpla lecturare a ei îmi dă imbold creator; din păcate pentru mine, insuficient desprinderii din marasmul jocurilor competitive ale acelui site.
Doar că „Războiul” nu-i pierdut, printr-o singură luptă! Încercările mele de „evadare” continuă. Sper că vor mai trece prin aceste zone de adânci înţelesuri; sper că nu voi mai rătăci … Sper!
~
Cornelius, 🙂
Din câte ştiu, am postat numai în pagina mea de autor de pe Facebook unde aţi şi comentat. În ce anume alt grup a fost postat fără permisiunea mea? În afară de Verbul şi poezia, grupul meu şi al altcuiva, nici un alt grup nu are dreptul să-mi preia postările. Deci…unde anume v-a parvenit textul, domnule Roşca?
Bună Ziua!
Din cauza oboselii, am creat această confuzie regretabilă, pentru care îmi cer IERTARE!
Dimpotrivă,
este vorba despre un FAN al dvs. care v-a specificat pe fugă, într-un dialog multiplu pe unul din Grupurile din Tagged&hi5. Eu am solicitat detalii şi mi s-au dat două link-uri (trimiţându-mă aici şi în facebook)
Această postare a dvs. a ajuns la mine pentru lecturare – eu căutând-o, indiferent de motiv. Probabil că nu a fost suficient, iar „confuzia” – obligându-mă să vă răspund – m-ă obligă de asemenea la o recitire, mai atentă, a textului, pentru desprinderea din context a „ceva-ului” care îmi este strict adresat.
Eu voi relua imediat textul, dar mai înainte doresc să vă felicit pentru impactul real pe care îl produceţi – benefic desigur – asupra cititorilor dumneavoastră!
Îmi cer iertare – aici, indirect – acelui cititor (felicitându-l şi pe el pentru buna alegere) pentru că am încurcat iţele (fără voia mea dar, din pripă, neatenţie şi oboseală)!
Vă rog, în cazul în care aceste comentarii vă deranjează – fiind cumva „pe lângă textul postării” -, să le anulaţi fără tăgadă. (pentru mine – probabil – au fost doar momente de restrişte, dar şi dorinţa de atragerea atenţiei asupra mea, mai mult decât asupra Gândurilor dumneavoastră, pe care ni le împărtăşiţi cu dărnicie)
~
O precizare se impune:
acel/acea FAN/Ă mi-a transmis ACEST link, deşi vorbise (în trecere, aluziv) despre POEZIILE dumneavoastră, de care este foarte încântat/ă.
Eu ador [poezia] – uneori comiţând mici încercări de redare ritmată a … propriilor „mele” gânduri – şi mă bucur să ştiu că pot găsi aşa ceva sub semnătura dumneavoastră!
~
Încă o dată: îmi cer iertare pentru confuzie! Nu am fost suficient de atent la redactarea precedentului meu „comentariu”
~
Felicitări!
Nu sunt FAN al nimănui (mi-au plăcut în tinereţe anumiţi interpreţi şi interprete, doar atât), însă am obiceiul să citesc Poezii, am obiceiul – cu rare excepţii – să comentez tot ceea ce citesc!
~
Vă mulţumesc pentru că EXISTĂM!
Doamne ajută! Amin.
~
Cornelius, 🙂
Tac
Cam complicată
procedura postării de Comentarii.
Nu voi mai adăuga diacriticele cuvenite,
Înghesuite gânduri străbat Zarea,
multe mă vor accede,
multe vor curge râuri, râuri fierbinţi
de Lacrimi.
Triez Minciuna de adevăruri,
rostite boltit;
mascaţii îmi umflă figura,
uimită, umilă, silit.
Apoi vine-o Decizie:
am
murit!
~
Cornelius, 🙂
[De moment]
Duminica 25 Noiembrie 2012 ~ 12:30