Îmbrăţişez când şi când pământul cu gândurile. Caut oasele amintirilor şi rădăcinile cuvintelor de care m-am rătăcit, închipuindu-mi că lumea aceasta e frumoasă, că oamenii sunt luminoşi.
Câtă copilărie s-a rătăcit de mine, Doamne? Câte umbre şi-au adunat întunericul şi au pornit dansul sufocărilor repetate până când laţul s-a strâns atât de mult în jurul inimii încât, am ajuns acum să renunţ atât de uşor la lacrimă?
Pentru mine e o bucurie şi o tristeţe fără margini. Mintea-mi coboară repetat sufletul în adâncul prăpastiei din care mâini de rebeli ai gândului curat m-au ridicat. Am ales o cale grea, ştiu. Nu există întoarceri dar există coborâşuri, torsiuni, răstălmăciri de trăiri, tensiuni infinit definite în ceea ce menţine vie fiinţa: emoţiile. Le privesc, le ascult, le privesc paleta de culori şi le las să dospească în bolul adânc al verbului „a fi”. Până la urmă, rămâne unica definiţie posibilă a ceea ce sunt, exprimată ca un strigăt: O-M.
Câte cuvinte umplu spaţiul dintre O şi M şi câte sensuri au acele cuvinte care deşiră litera O şi litera M? Tainice drumuri spiralate se deschid în ovalul lui O.
Tainice creste îşi înalţă frunţile în vârfurile literei M, împletind între ele leagănul sau poate adânca vale în care se ascunde timidă, pajiştea profunzimii liniştii fiinţei.Îmbrăţişez pământul cu gândurile. Îi sărut tălpile de umbre în care, mi-am împletit de mii de ori destinul cu alte fiinţe. Îi ating cu tâmpla fierbinţeala. O preiau în forma ei brută. Îi simt tăişul modelându-mi rubinul de foc, tulburând petalele florii vieţii. Doare sau nu… Nu ştiu a defini ceea ce simt dar ştiu că acolo, sculptorul demon şi pictorul înger lasă creaţiei respiraţia neatinsă de limitele prezentului.Îmbrăţişez pământului genunchii înroşiţi în rugă. Cu coatele roase de căutări mă uimeşte. Primeşte anotimpurile în rănile lui cu iubire şi hohotul secetei valorilor capătă alte nuanţe, cu fiecare semn de întrebare renăscut sau abia născut, în ochiul de şarpe închis într-o scoică bătrână…
Câte cuvinte umplu spaţiul dintre O şi M şi câte sensuri au acele cuvinte care deşiră litera O şi litera M? Tainice drumuri spiralate se deschid în ovalul lui O.
Tainice creste îşi înalţă frunţile în vârfurile literei M, împletind între ele leagănul sau poate adânca vale în care se ascunde timidă, pajiştea profunzimii liniştii fiinţei.Îmbrăţişez pământul cu gândurile. Îi sărut tălpile de umbre în care, mi-am împletit de mii de ori destinul cu alte fiinţe. Îi ating cu tâmpla fierbinţeala. O preiau în forma ei brută. Îi simt tăişul modelându-mi rubinul de foc, tulburând petalele florii vieţii. Doare sau nu… Nu ştiu a defini ceea ce simt dar ştiu că acolo, sculptorul demon şi pictorul înger lasă creaţiei respiraţia neatinsă de limitele prezentului.Îmbrăţişez pământului genunchii înroşiţi în rugă. Cu coatele roase de căutări mă uimeşte. Primeşte anotimpurile în rănile lui cu iubire şi hohotul secetei valorilor capătă alte nuanţe, cu fiecare semn de întrebare renăscut sau abia născut, în ochiul de şarpe închis într-o scoică bătrână…
Anne Marie Bejliu 