mâini de bătrân

se ridică printre coperţile cărţii cuvântul.

înalt flăcău, viu sol al vieţii,

adormit printre verbe şi metafore.

inventivă e lumea asta…

cârtiţe ale firii sapă tuneluri fără capăt.
ridică din pământ frunţi de egouri
măcinate de umbre.

ajunge cât pământ au îndurat
câmpurile neumblate…

seceta de cuvinte îşi arată colţii.
fiare umblă noapte şi zi flămânde.
orbecăim printre lovituri false
iar limbile ni se împleticesc,
la simpla rostire a cuvintelor simple.

primim sfaturi înalt şi adânc gândite…

râd la un ceai de tei
cu bătrânul cu ochi din culorile trecutului.
răstoarnă ceştile apoi,
din urmele de plantă,
reconstruieşte harta rădăcinilor sufletului.

îmi place să-i privesc mişcarea mâinilor
şi geometria venelor.
pulsează în ele sângele şi bucuria creaţiei.

cuvântul creşte
printre umbrele ridicate prin sensuri.

la final, venele tac.

mâinile se aşează cuminţi
una deasupra celeilalte.

sunt mâini de bătrân
cu ochii din cântecul trecutului,
rostogolit firesc în grafica hărţilor
unui prezent orb…

(sursa imaginii: http://www.saltmin.com/16967/mainile-care-vorbesc.html )

 

Publicitate