alung haita de îngeri contrafăcuţi,
rugăciunile venite din pereţii bisericilor de piatră
ascult trosnetul lemnului în cruce
furia lui mă obligă să învăţ îngenunchierea
nu doare.
curge cuvântul prin mine ca un şarpe
şi vărs.
vărs amarul secundei trăite şi lespezile crăpate ale visurilor
se înfig în creierul meu
explodez.
nu fac mizerie.
rugăciunea mea naşte timpului fiica aleasă a-i fi roată
moara e fixă
de mult nu mai rostogoleşte apa
secvenţele filmului mut şi mult încetează
explodez.
nu fac mizerie.
în mine sunt fragmentele.
eliberată de haită,
îmi scutur gândurile sub o talpă.
merg.
Anne Marie Bejliu 
Lasă un răspuns