astenie

cred că am făcut astenie de „prostie umană”
există doar,
astenii de anotimpuri odată cu înmugurirea,

vestejirea sufletelor…

şi oamenii sunt anotimpuri.

mă lovesc de ziduri din carnea şi sângele urii

muşc timpului degetele prea lungi.
prefer secundarele.
la mine,
ziua şi noaptea fac dragoste sălbatic.
stau şi le privesc freamătul.
mă umplu de cuvinte. nu le pot scrie.
oboseala creşte.

se revarsă paharul cu lapte,
printre buzele prea subţiri să mai vorbească.

mă trezesc din amorţire.

ia şi tu un pahar de ceva şi hai să tăcem.

mi-e dor de tăcere, de singurătate,
de paşi prin zăpadă curată.

acum e mototolită sub hainele maşinăriilor urii.
e cenuşie şi grea şi roade secundarele.
le aud după amiaza când vreau să ascult
Mariza sau Dolce Pontes…

am descoperit că poţi să dormi
legănat de vocile lor.

scaunul devine din ce în ce mai larg.
mă las înghiţită de el.
numai degetele rămân treze, aleargă pe taste…

uite că am venit la tine.
număr încă, treptele scării tale.

miroase a cozonac şi nuci prăjite.
iau o felie de tandreţe
şi mă întorc în scaunul meu …larg…

http://www.youtube.com/watch?v=OpExb2hCYTs

Publicitate