…cinci pâini şi doi peşti, au răsucit sălbăticia minţilor rătăcite printre fade sensuri,
ridicate la nivel de pulbere de aur din mocirla unui viitor incert.
se descalţă timpul pământean, visând zborul din secunda nimicului,
pe deasupra unor ceruri fără porţi.
sămânţa de muştar aşteaptă sub talpa săracului, să încolţească.
prin munte, umbrele îşi caută lumina, pentru a redeveni suflete,
într-o istorie copleşitor de falsificată, în buzunarele scriitorilor de biblii…
doar două mâini şi o inimă înflorită, întorc mereu chipul lutului, către Lumină.
Iubirea o lasă să curgă printre irişii înfloriţi, dăruindu-le albastrul pur al respiraţiei divine.
fără simboluri, fără cuvinte, doar o palmă deschisă,
cu un deget ridicat spre cer şi-alte două iubind pământul…
Anne Marie Bejliu 
Coplesitor cuvant ai adus, Mag de cuvinte maiestre,
si doar Iubirea Lui a putut sa adune praful la un loc si sa il faca vortex de Iubire din Iubirea Lui,din Inima Lui.
Am sa IL chem sa umple viata si clipa ta cu imensa Iubire Divina!
Maria
LA MULTI ANI!